Newsletter

„Bună ziua! Bună seara! Ce faci?”

Așa salută nea Ilie Pașalan (Paul Giuclea) în documentarul „Live at Union Chapel” al Tarafului Haiducilor, înainte să-și înceapă recitalul pe „Mugur, mugurel” alături de garda veche a Clejaniului. Este o fază antologică, de un umor involuntar dezlănțuit, precum a fost viața lui și a Tarafului.

Cu o voce capabilă să mute munții și să fure inimi, nea Ilie a fost, până acum câteva zile, ultimul mare glas rămas în viață al Clejanilor care au cucerit lumea începând cu anii ’90. Celelalte voci marcante ale trupei au fost Dumitru „Cacurică” Baicu, Ion „Șaică” Manole, Nicolae „Culai” Neacșu și Ilie Iorga.

Dacă presa românească ar mai fi existat, zilele acestea am fi avut parte măcar de două-trei titluri penibile și foarte la-ndemână, în genul „Nea Ilie de la Clejani s-a dus să joace și să cânte printre îngeri” sau „Ultima oră! Ne-a părăsit o mare voce, îndrăgită de milioane de români”. Dar nu a fost cazul. Paul Giuclea, pe numele său din buletin, s-a dus așa cum a venit: de nicăieri.

Iar acum, nea Ilie, ca să-ți răspund la întrebare, uite ce să fac… bine. Îmi aduc aminte de tine. Noapte bună.

Newsletter